Ai venit strigând pe lume plămădit din praf de stele
Din miracolul genezei înzestrat cu toate cele
Tu eşti alfa şi omega poţi fi totul sau nimic
Picătura din oceanul lacrimei unui furnic
Prea grăbit prin trecătoarea vieţii dulci ce te răsfaţă
Trecător în aşteptarea dintre viaţă şi neviaţă
Azi esti sus mâine cenuşă o amprentă de astral
Roata şanse-i se-nvârteşte la al vieţii tainic bal

Îmbuibaţi şi îngânfaţi
Mafioţi şi guvernanţi
Silicoane în gipane
Hoţi de hoţi şi mari chiolhane
Ministere şi relaţii
Ce-şi împart terenuri, spaţii
Posturile şi cârnaţii
Iau şi unii iau şi alţii
Năduşit şi-n-slăninat
Câte un baron umflat
Linguşind în prag de-alegeri
Şopotind pe la petreceri
Vrea sondajul să îi crească
Pe sărman să-l fraierească
Şi ajuns iar în palat
Uită de bătrâni şi sat
Uită tot şi altfel îl cheamă
Pune bir şi cere vamă
Vechi culturnici zbuciumaţi
Strigă ca descreieraţi
Noi iubim democraţia
Dictatura-i S O L U Ţ I A

Plin de gărzi şi bodyguarzi
Foşgăiesc noii magnaţi
Nu mai poartă epoleţi
Sunt băieţii de băieţi
Cu bunicul stalinist
Şi tăticul securist
Fostul PIO-UTECIST
S-a trezit capitalist

Furtul, mita şi hoţia
O slăvesc în cârdăşia
Ce le creşte avuţia
Nesătui cu nesăţia
Bagă mâna până-n coate
Jecmănesc tot ce se poate
Dacă îi prins unul de seamă
Nu se sperie, nu-i dramă
Inventează o noua lege
Ce din nou să îi dezlege

Posesor de tele fără viziune
Invitaţi din cloacă la emisiune
Cine s-a mai tras cu cine
Cui e rău şi nu-i mai bine
Şi încă o nouă vedetuţă
Dă din cur şi dă din puţă
Trădători de romales
Fără suflet fără vers
Toţi aleargă, vor şi strigă
VREAU MAI MULT DIN MĂMĂLIGĂ

Încă un iaht lângă palat
Şi un jeep cu mult mai lat
Patru băi şi trei bideuri
Mercedes de două feluri
Mititei, grătar şi stekuri
Îngheţată cu fursecuri
Două amante trei terase
Restorante pe barcase

Şi uite aşa din întâmplare
Câte unul din ei moare
Mai rămane-n urma lor
Pic de jale sau de dor ?
Şi pelicula vieţii ce-i străfulger-agonia
Ie-a şters toată aroganţa,
SFÂRŞIT KONEC COMEDIA

Şi-nsoţit de efemeride eşti sorbit spre nefiinţă
Mult mai grea e despărţirea celui fără de conştiință
Preamăriri şi avuţie ce se duc parcă n-au fost
Drama vieţii nu e moartea ci o viaţă fără rost

Eu sunt cioclul claun
Claunul cioclu
Şi la mine–n vama vieţii
E fulgerul tăcut al ceţii
Şi-n liniştea cea de pe urmă
Ce pasărea cea neagră-o scurmă
Cu mine treceţi vama vieţii
Cu mine claunul
Cu mine cioclul
Cu mine, cu mine, cu mine …

Măi omule bun, mă’ Cioclule
mă’ tu nu vezi că nu merge cu ăştia
Mă’ du-te mă’ acasă,
că astăzi ai îngropat destui …

TAVI IEPAN